Joc secund – Ion Barbu
-interpretare-
|
Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Nadir latent! Poetul ridică însumarea |
azur- 1.albastrul cerului. 2. culoarea albastru-deschis
agrest- câmpenesc, rustic
nadir- punct de pe bolta cerească diametral opus zenitului
zenit- Cel mai înalt punct de pe bolta cerească situat deasupra capului observatorului
latent – ascuns, care nu se manifestă, dar poate izbucni oricând
– titlul– “Joc secund”- prelucrare a Mitului peşterii a lui Platon – lumea în care trăim este o copie a lumii ideilor, o realitate de gradul al doilea
– “soi superior de joacă” (Al. Paleologu)
– tema– poezia este o artă poetică, făcând referire la rolul literaturii şi al artei şi la funcţiile poetului
– strofa I
– “adâncul acestei calme creste” – metaforă pentru poezie
-”adânc”- profunzimea ideilor, a artei
-”calmă creastă” – esenţa intelectului
– înălţimile spre care tinde poezia
– infinitatea
-”din ceas dedus”- poezia este în afara timpului,a lumii comune,
– abstragerea din cotidian
– “mântuit azur” – stare superioară, lume spirituală mântuită, eternitatea, transcendenţa
-”intrată prin oglindă” – modalitatea de a ajunge în starea superioară, în suprarealitate se face prin transfigurarea artistică, prin reflectarea (oglindirea) ideilor
-” cirezile agreste”- realitatea imediată, contingentul, concretul
-”înecarea cirezilor agreste”- poezia porneşte de la realitate dar nu se confundă cu ea
– poezia se creează prin lepădarea materialităţii
-”joc secund mai pur”- poezia este realitate de gradul doi
– este joc pur, special, desăvârşit, copie a lumii perfecte
– Ideea poetică– poezia, în afara timpului şi a materialului intră într-o stare de suprarealitate prin reflectarea, oglindirea lumii ideilor
– strofa a II-a
– “ nadir latent” – metaforă a poezie, a universului artistic, a reflectării, lumea spiritului, imaginarul poetic
– nadirul este ascuns vederii pentru om, este accesibil doar prin gândire sau calcul matematic
-”poetul ridică însumarea e harfe răsfirate” – poetul este centrul universului, el integrează, adună, ordonă ideile poetice, elementele de inspiraţie dispersate
-” sbor invers”- mesajul poetic dinspre pământ (poet) înspre cer
-”cântec istoveşte” – actul creator presupune trudă (ca la Arghezi)
-”ascuns cum numai marea / meduzele când plimbă sub clopotele verzi” – creaţia este ascunsă la fel cum marea ascunde meduzele sub “clopotele verzi” (valurile)
– Ideea poetică – poetul este centru universului. Prin efort artistic el creează poezia (artă), produs ascuns al gândirii poetice şi al reflecţiei