Perioada interbelică este cea mai prolifică din punct de vedere literar din literatura noastră. Nicolae Manolescu o numește epoca marilor scriitori (Sadoveanu, Rebreanu, Pillat, Camil Petrescu, Ion Barbu, George Călinescu, V. Voiculescu, Ionel Teodoreanu, Hortensia Papadat Bengescu etc.).
Lui Eugen Lovinescu îi revine meritul de a adapta modernismul la particularitățile și specificul culturii românești. Prin intermediul revistei și a cenaclului „Sburătorul” el teoretizează și pune bazele modernismului românesc. Spre deosebire de revistă (1919-1922; 1926-1927) cenaclul are o existență mai lungă (1919-1943). Principalele lucrări ale lui Lovinescu au fost: „Istoria civilizației române moderne” și „Istoria literaturii române contemporane”.
Concepte și idei susținute:
- sincronismul (literaturii române cu cea europeană) susținut în „Istoria civilizației române moderne”
- aspirația spre o artă modernă românească la nivelul celei europene
- aceasta era necesară pentru că formele sămănătorite și tradiționaliste erau deja perimate
- este o teorie a trăirii în aceelași spațiu sufletesc cu celelalte popoare
- legea imitației va sta la baza progresului civilizației române
- potrivit acestei concepții, o societate înapoiată suportă o influență pozitivă din partea uneia avansate
- împrumutând formele se creează contextul îmbogățirii fondului (idee opusă concepției formelor fără fond a lui Titu Maiorescu)
- imitația nu va inhiba spiritul nostru național care nu este negat de către Lovinescu planul fiind să se adopte mai întâi niște forme ale civilizației superioare și apoi să se creeze un fond propriu, original.
Trăsături:
- trecerea de la o literatură cu specific rural la una cu specific urban
- intelectualizarea poeziei și a prozei
- cultivarea romanului obiectiv
- cultivarea romanului analitic și psihologic
„Sburătorul” este o publicație de prim rang dintre cele două războaie, apărând între 1919-1927 sub diferite formate.
Directorul ei este Eugen Lovinescu, Liviu Rebreanu- secretar de redacție. Prin deschidere și judecăți de valoare asupra operelor, Lovinescu seduce o întreagă generație de autori, reușind să grupeze în jurul său scriitori și intelectuali de primă mărime: Liviu Rebreanu, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Pillat, Perpessicius, T. Vianu, Ilarie Voronca, Camil Petrescu, G. Călinescu etc.
Revista nu pornește cu idei preconcepute ci îi invită pe scriitori să se manifeste după talentul lor, ca personalități distincte. Revista își trasează sarcina în primul rând de a descoperi talente tinere, neajustate la vechile concepte, iar prin această abordare liberală și permisivă susține ideologia sincronismului, iar apoi să imprime o tendință modernistă în literatura română.