1.Statut personaje
Ghiță
- personaj principal
- personaj rotund, involuează de la statutul de om harnic, familist la dezumanizarea adusă de lăcomia de bani
- personaj specific realist (construit pe baza unei trăsături de caracter dominantă), tipul lacomului după avere
- cizmar harnic, familist, blând și cumsecade care vrea să-și schimbe statutul
- puternic din punct de vedere psihologic
Lică
- personaj plat, nu evoluează, nu are conflicte interioare
- personaj realist, tipul tâlharului
- stăpânul locurilor, șeful porcarilor
- puternic, în raport de superioritate față de Lică
- bun cunoscător de oameni
- viclean
2.Trăsături personaje ilustrate prin secvențe semnificative
Ghiță
- harnic, echilibrat- secvența inițială de prezentare a atmosferei plăcute de la han după venirea cârciumarului
- nesinceritate față de Ana- după complicitatea cu Lică nu mai îndrăznea „să-i vorbească dezghețat ca mai înainte”
- pierderea încrederii în sine
- scena împrumutului forțat pe care îl face Lică indică încercarea acestuia de a prelua controlul absolut asupra cârciumarului, știrbindu-i echilibrul interior
- cele două episoade petrecute în apropierea morii: jefuirea arândașului și uciderea femeii în negru au ca scop incriminarea și defăimarea lui Ghiță
- violent: „mohorât, violent” (caracterizare directă), în jocurile cu Ana „își pierde repede cumpătul și-i lasă urme vinete pe braț”
- înstrăinare de familie: „era singur și părăsit”
3.Relația Ghiță- Lică
- Lică este autoritar, Ghiță vulnerabil
- scena împrumutului forțat
- Lică îl face complice
- secvențele petrecute în apropierea morii: uciderea femeii în negru, jefuirea arândașului au scopul de a-l incrimina pe Ghiță
- înțelegerea dintre cei doi de la final este o anomalie și imoralitate extremă
Aplicații
Identificați trăsături ale personajului și modurile de caracterizare prezente:
„Așa m-a lăsat Dumnezeu. Ce să-mi fac, dacă e ceva în mine mai tare decât viața mea?” (Ghiță)
„Cine poate să scape de soarta care-i este dată? Așa mi-a fost scris.” (Ghiță)
„Tu ești om Lică, Ghiță nu e decât o femeie îmbrăcată în haine bărbătești, ba chiar mai rău decât așa.” (Ana)
„când vedea pe Lică învârtindu-se pe langă Ana ori pe Ana trăgându-se la Lică, el se ducea pe ici încolo, ca să nu vază, fiindcă îi era greu să vază și-l durea inima când simțea cum Ana scapătă din ce în ce în gândul său.”
„ar fi voit să meargă la ea, să-i ceară iertare și să o împace, dar nu putea era în el ceva ce nu-l lăsa.”
„-Dar un lucru- adause Ghiță- fă ce faci, însă nu mă face de rușinea lumii: caută ca ceilalți să nu sâmță nimic.” (Ghiță)
Aplicații
Comentați următoarele opinii critice:
„Duiliu Zamfirescu, am văzut, izbutea în instantanee; când prelungea observaţia, personajul se estompa în loc să devină mai pregnant. Stilul e «unul al viziunii» fulgerătoare, al aparenţei de o clipă, care, ca blitzul fotografic, permitea fixarea imaginii. Din contra, la Slavici, se constituie o reprezentare complexă, tridimensională,a personajului, observat atent din mai multe unghiuri, ceea ce implică o lungire a timpului de expunere. Acest realism meticulos va atinge apogeul la Rebreanu, unde iluzia existenţei complete, sesizate pe mai multe căi (gest, comportament global, psihologie, socialitate), va fi desăvârşită, ca un trompe l’oeil”. (N. Manolescu – „Arca lui Noe”,p. 125)
„Lumea satelor, la noi a găsit în Slavici unul dintre cei dintâi cronicari fideli și realiști” (Al. Philippide )
„Moara cu noroc e o nuvelă solidă, cu subiect de roman.” (G. Călinescu)
„Sancționarea drastică a protagoniștilor e pe măsura faptelor săvârșite.” (Pompiliu Marcea)
La început „cârciumarul este un ins energic, cu gustul riscului și al aventurii și nu o palidă umbră hamletică, pierdută într-un peisaj autohton.” (Magdalena Popescu)
Particularități de construcție a personajului Ghiță
1.Statut personaje
Ghiță este personajul principal al nuvelei, la început „un ins energic, cu gustul riscului și al aventurii și nu o palidă umbră hamletică, pierdută într-un peisaj autohton” (Magdalena Popescu). Ca statut social este un cizmar harnic, familist, blând și cumsecade care vrea să-și schimbe existența cu o mai bună stare materială. Este un personaj rotund ce involuează de la omul harnic, familist la dezumanizarea adusă de lăcomia de bani. Puternic din punct de vedere psihologic, se încadrează ca personaj specific realist (construit pe baza unei trăsături de caracter dominantă), tipul lacomului după avere.
Lică este și el personaj principal în nuvelă. Apariția lui declanșează intriga textului și susținea tensiunea operei. Este un personaj plat care nu evoluează, static, fără conflicte interioare. Este șeful porcarilor, stăpân neconvențional al acestor locuri, afișând un aer de superioritate față de Ghiță, proaspăt cârciumar. Tipologic este un personaj negativ, imaginea hoțului, a tâlharului viclean și lacom.
2.Trăsături personaj ilustrate prin secvențe semnificative
Inițial, după mutarea la moară, Ghiță se dovedește harnic, echilibrat. O ilustrează secvența inițială de prezentare a atmosferei plăcute de la han după venirea noului cârciumar. Aici drumețul nu era primit ca un străin ci ca unul din familie. De aceea oamenii nu mai spun că se vor opri la han ci la Ghiță, semn al ospitalității și al omeniei arătate. Odată cu intrarea în jocurile murdare ale sămădăului primul pas va fi nesinceritatea față de Ana care nu mai îndrăznea „să-i vorbească dezghețat ca mai înainte” dar și pierderea treptată a încrederii în sine. Sugestiv este episodul împrumutului forțat pe care îl face Lică, în încercarea acestuia de a prelua controlul absolut asupra cârciumarului, știrbindu-i echilibrul interior. Rămași singuri în cârciumă, Lică îi cere cheile de la toate încăperile, întreabă unde ține banii și ia cu forța o mare parte, lăsând câțiva pentru a nu da de bănuit restului familiei. Peste un timp îi înapoiază, însă Ana observă că sunt bani însemnați și bănuiește implicarea soțului în lucruri murdare. Și cele două episoade petrecute în apropierea morii: jefuirea arândașului și uciderea femeii în negru au ca scop incriminarea și defăimarea lui Ghiță, astfel încrederea sa în ochii oamenilor începe să pălească. Treptat devine violent: „mohorât, violent” (caracterizare directă), în jocurile cu Ana „își pierde repede cumpătul și-i lasă urme vinete pe braț”. La final ajunge să se înstrăineze de familie: „era singur și părăsit”, degradarea sa morală conducând la destrămarea familiei sale. Într-un gest extrem își aruncă soția în brațele tâlharului dar sfârșește ruinat: simte gelozia trădării, își sacrifică nevasta și nu vede răzbunarea față de Lică. Sfârșitul personajelor este unul tragic pentru că au încălcat legile morale ale firii, drama destinului fiind la fel de puternică ca și personalitatea lor.
3. Relația dintre 2 personaje în Moara cu noroc
În una din primele scene ale nuvelei, Lică, ajuns la moară, pretinde un împrumut forțat de la Ghiță. Îi cere cheile și ia, fără să numere, un teanc de bancnote cu titlul de împrumut, atât pentru a-și rezolva problemele cât și pentru a-și impune autoritatea asupra cârciumarului. Pe cât de puternic pare sămădăul, care îl amenință că nu-l va tolera la han, pe atât de vulnerabil se arată Ghiță, care îi reproșează că i-a zdruncinat liniștea sufletului dar nu se poate opune voinței acestuia. Chiar replica lui Lică trădează raportul de forțe între personaje: „Așa-i că te-ai făcut blând ca un mielușel?”.
Ghiță devine treptat complicele lui Lică. Lăcomia de bani îl determină să accepte o viață periculoasă. O secvență este cea cu ocazia audierilor legate de bătaia și jefuirea arendașului când Ghiță preferă să spună doar o parte a realității, aceea că Lică și-a petrecut noaptea la han, fără a preciza că a fost trezit de două ori: la plecarea și la sosirea sămădăului. Un alt moment este omorârea femeii în negru ai cărei bani, rupți la colț, ajung să fie recunoscuți de Ana și Ghiță, fapt care nu este însă denunțat autorităților de către cârciumar.
Lică urmărește să-și exercite autoritatea deplină asupra cârciumarului, să-i ia în stăpânire tot ce are. Ghiță, dezumanizat și dezamăgit de el însuși, o împinge pe Ana în brațele rivalului său, o anomalie și o imoralitate extremă, apoi într-o criză de gelozie o ucide.
