- curent literar ce apare în ultimele 2 decenii ale sec. al XIX-lea în Franța
- reprezentanţi: Charles Baudelaire, Rimbaud, Mallarme, Rilke, Verlaine, Yeats, Bacovia, Minulescu, Şt. Petică, D. Anghel
- Jean Moreas dă numele curentului într-un articol din 1886 – „ Le symbolisme”
- această mișcarea „decadentă” exprimă starea de spirit a unei generații dezamăgite de limitarea spiritului de către o gândire materialistă și de adoptarea unor principii utilitariste
- teoretician la noi – Macedonski în art. „ Poezia viitorului” – 1892
Trăsături:
- spirit neromantic, rupt de sentimental
- viziune: corespondenţa, legătura dintre lumea spirituală şi cea materială (ex. plumb – greutate sufletească)
- sinestezia: amestec de senzaţii diferite ( vizuale, auditive, olfactive)
- folosirea sugestiei ( stările nu sunt numite direct, sunt sugerate)
- folosirea simbolurilor –
- stări sufleteşti sugerate: nevroza, spleenul (dezgust), disperarea, apăsarea sufletească, oboseala psihică, spaima, dezolarea
- cromatica
- olfactivul accentuat
- muzicalitatea
- instrumente
- muzicalitatea versurilor (refrene)
- motive: oraşul sufocant, dezintegrarea materiei, descompunerea, natură apocaliptică