Biografie
1848 La 18 ianuarie se naște, în comuna Șiria de lângă Arad, Ioan Slavici, prozator, dramaturg, memorialist și gazetar.
Urmează școala primară în Șiria, apoi liceul în Arad și Timișoara și studiază drept și științe la Budapesta și Viena. Tot la Viena îl cunoaște și pe Mihai Eminescu cu care va lega o trainică prietenie.
1871 Debutează în „Convorbiri literare” cu comedia „Fata de birău”.
1873 Ocupă funcția de secretar la Episcopia din Oradea.
1881 Apare volumul „Novele din popor ” care îl va concretiza ca prozator.
1877- 1881 Este profesor la Liceul „Matei Basarab” din București și redactor la „Timpul” (unde este coleg cu Eminescu și Caragiale)
1884 Se stabilește în Sibiu și pune bazele ziarului „Tribuna”. Pentru apărarea intereselor naționale ale românilor din Transilvania , autoritățile maghiare îi intentează 5 procese de presă, ultimul ducând la condamnarea sa la un an de închisoare (1888-1889).
1894 Numit director de studii la Institutul „Ion Oteteleșanu” din Măgurele, unde va locui 14 ani. Înființează sau colaborează cu reviste ca „Minerva”, „Buletinul armatei și al marinei”, „Ziua”
1916 Este arestat și închis din nou datorită convingerilor sale filohabsburgice pe care și le expune în mod repatat în ziarul „Ziua”. La fel în 1919 va fi condamnat la 5 ani de închisoare dar va fi eliberat. Urmează să își ducă existența într-o atmosferă destul de ostilă.
1925 Moare la 17 august în casa fiicei sale din Crucea de Jos, Panciu.
Opera
Povești: Zâna Zorilor, Ileana cea șireată, Doi feți cu stea în frunte
Nuvele: Moara cu Noroc, Popa Tanda, Budulea Taichii, Gura Satului, Pădureanca
Romane: Mara, Cel din urmă armaș, Din bătrâni
Teatru: Fata de birău, Bogdan-Vodă
Memorii: Închisorile mele, Amintiri, Lumea prin care am trecut
Specific literar
Realism popular.Slavici militează pentru formarea unei culturi întemeiate pe valorile vieții populare. Satului transilvănean (diferit de cel moldovenesc sau muntenesc) e altfel decât în proza lui Rebreanu de mai târziu (când Ion o seduce viclean pe Ana), nemaivorbind de Marin Preda la care curtarea e cu ceartă, bătaie sau răzbunare. Paginile etnografice ale lui Slavici sunt idilice. Lumea lui este una cuminte, ordonată, cinstită (influențată de austro-ungari), flăcăii sunt harnici, fetele frumoase. (N. Manolescu). Realist este și prin stilul său sobru, meticulos, detaliat.
Analiză psihologică. Prin publicarea nuvelei „Moara cun noroc” devine scriitorul care introduce analiza psihologică în literatura română. Astfel eroii sunt înfățișați în zbuciumul lor lăuntric nu numai în manifestările lor exterioare precum în proza precedentă. Dialogurile și monologurile interioare devin reflexe ale intimității omului, dezvăluindu-i gândurile, având o mare putere de caracterizare psihică.
Moralitatea artei. Slavici vede arta (estetica) strâns legată de morală (etică). Deci frumosul din creația literară nu se poate separa de bine, iubire și adevăr, echilibru, cumpătare. Astfel operele sale devin adevărate lecții de viață în care binele este răsplătit iar răul pedepsit (vezi Ghiță, Persida etc.).
Resurse și aplicații
Urmăriți materialul realizând o fișă de autor mai detaliată:
Articole
http://www.romlit.ro/nedreptitul_slavici