1894 Se naște la 9/22 aprilie, în București, Camil Petrescu. Urmează cursurile Colegiului „Sfântul Sava” și ale Liceului „Gh. Lazăr”, apoi Facultatea de Filosofie și Litere.
1914 Debutează în revista Facla cu articolul „Femeile şi fetele de azi”. Participă direct la Primul Război Mondial, experienţa trăită inspirându-i cadrul romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi” (1930) şi un personaj remarcabil – Ştefan Gheorghidiu. În timpul unui bombardament german, Camil Petrescu şi-a pierdut auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va marca profund, după cum reiese din „Jurnal”: „Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc”. Este profesor și gazetar în Timișoara.
1921-1933 Participă la ședințele Sburătorului. Este director al Teatrului Național din București.
1948 Devine membru al Academiei Române.
1923 Debutează editorial cu volumul „Versuri. Ideea. Ciclul morții.”
1957 Moare la 14 mai.
Opera
Romane: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Patul lui Procust, Un om între oameni.
Teatru: Jocul ielelor, Act venețian, Suflete tari, Danton, Bălcescu, Caragiale în vremea lui
Nuvele: Turnul de fildeș
Poezii: Versuri. Ideea. Ciclul morții, Transcedentalia
Eseuri: Teze și antiteze, Modalitatea estetică a teatrului, Doctrina substanței, Husserl- cu o introducere în filosofia fenomenologică
Specific literar
Prozator modern prin:
- aspirația continuă spre autenticitate– „exprimarea în scris, cu sinceritate, a ceea ce a simțit, ceea ce a gândit…”. Creația este cunoaștere și descoperire personală, experiență interioară, nu imaginație. (concept artistic folosit pentru prima dată de romancierul modern francez Marcel Proust). În acest domeniu se inspiră din:
- intuiționismul lui Bergson- filosof francez care propune cunoașterea realității pe baza intuiției
- fenomenologia lui Husserl- filosof german care neagă cunoașterea științifică, pune lumea exterioară sub semnul întrebării şi consideră reală trăirea interioară a omului
- fluxul conştiinţei ( Marcel Proust)- naratorii omniscienţi creau universe ireale, lipsite de originalitate aşa că singurul mod real de a cunoaşte este propria conştiinţă (deci scriu ce gândesc în acel moment)- nu te poţi cunoaşte decât pe tine
- folosirea memoriei și a introspecției ca instrumente artistice: „să nu scriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simțurile mele… (…) eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi.”
- folosirea timpului prezent și subiectiv, folosirea unei perspective narative subiective
- practicarea romanului de observație a vieții interioare, de analiză psihologică
- romanele nu au subiect, nu sunt monografice, sunt bazate pe idei, pasiuni (ex. Patul lui Procust și Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război valorifică sentimentul iubirii, gelozia, orgoliul, neînțelegerile de cuplu)
- personajele evoluează de la țărani (romanele tradiționale) la intelectuali lucizi și neînțeleși
- anticalofilismul- împotriva scrisului frumos- „fără ortografie, fără compoziție, fără stil și chiar fără caligrafie“.
Resurse și aplicații
Audiați materialul realizând o fișă de autor detaliată:
Articole
http://www.romlit.ro/camil_petrescu_pe_front_i_n_lagrele_de_prizonieri
http://www.romlit.ro/enigma_lui_camil_petrescu
http://www.romlit.ro/camil_petrescu___scrierile_postbelice_
http://www.romlit.ro/camil_petrescu_furios
http://adevarul.ro/cultura/istorie/luciditatea-camil-petrescu-1_50b9feb87c42d5a663aea34b/index.html