Este un curent literar care se manifestă în secolul XIX, începând din Franța și având ca principiu de bază reflectarea credibilă, verosimilă a realității în datele ei esențiale, obiective.
Reprezentanți
- în literatura universală: Balzac, Flaubert, Stendhal, Gogol, Tolstoi, Dostoievski, Dickens, Lampedusa, Thomas Mann.
- în literatura română: Nicolae Filomon, Ioan Slavici, Ion Creangă, Liviu Rebreanu, G. Călinescu, Marin Preda
Caracteristici:
- teme sociale: parvenitismul, avariția, imoralitatea, singuratatea etc.
- perspectivă obiectivă, narator omniscient și omniprezent
- ton impersonal, neutru
- personajele întruchipează mai multe categorii sociale, complex caracterizate (țăranul, aristocratul etc.) și reprezintă tipuri umane– dominate de o trăsătură principală de caracter (lacomul, avarul etc.)
- se utilizează tehnica detaliului pentru o redare cât mai fidelă a mediului
- se realizează o strânsă legătură între mediu și personaj
- prezentarea moravurilor unei epoci
- prin realizarea unor fresce ale epocilor, operele devin monografii ale lumii prezentate
- romanul poate avea o geneză reprezentată de fapte reale
- elemente reale de cronotop (locuri care există în realitate)