Perioada Junimistă – „Epoca marilor clasici”

Junimea

 

Junimea reprezintă cea mai importantă grupare literară din cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Tudor Vianu apreciază că Junimea reuneşte cele mai mari personalităţi intelectuale ale vremii.

  • 1859- 1890 este perioada de ființare a grupării
  • început: 1864, acasă la Maiorescu a fost citită lectura traducerii lui McBeth (de Petre Carp)
  • numele de Junimea propus de Th. Rosetti
  • şedinţele aveau loc vinerea seara la Pogor sau Maiorescu
  • fondatori: Titu Maiorescu, Petru Carp, Th. Rosetti, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor

 

 Istoric:

1.1864-1874 cu un caracter polemic,vizând problemele legate de cultură, literatură, limbă.

2.1874-1885 etapa formărilor marilor clasici : Eminescu,Creangă, Caragiale, Slavici etc. . În 1870-1890 literatura atinge apogeul în cele trei compartimente ale sale: proză, poezie şi dramaturgie=> epoca marilor clasici.

3.dupa 1885,”Junimea” şi redacţia de la „Convorbiri literare” se mută la Bucureşti. Revista cercetează în special filozofia, istoria, geografia, dobândeste un caracter academic.

„ Convorbiri literare”– revista cu cea mai mare longevitate; apare între 1867 şi 1944, constituind cel mai important moment al presei româneşti.

Perioade ale revistei:

1.1867-1886 reprezintă perioada de glorie.

2.1886-1944 apare la Bucuresti avându-l ca redactor pe Iacob Negruzzi, predând apoi conducerea unui comitet format din foşti elevi ai lui Titu Maiorescu (Mihail Dragomirescu, Simon Mehedinţi, P.P.Negulescu, Rădulescu-Motru).

 

Scopul revistei:

-raspândirea spiritului de critică literară autentică.

-încurajarea liteaturii naţionale.

-combaterea imiţatiilor operelor straine.

 

Colaboratori:

-Mihai Eminescu publică aici majoritatea poeziilor sale

-Ion Creanga publica primele trei părţi ale „Amintirilor” şi poveşti.

-Ion Luca Caragiale publica majoritatea comediilor sale.

-Ioan Slavici publică nuvele şi poveşti

-Vasile Alecsandri, Duiliu Zamfirescu, Panait Cernea, I.Al.Bratescu Voineşti şi alţi scriitori reprezentativi ai vremii.

 

Asemănări cu paşoptiştii:

-dorinţa de a realiza o cultură şi o civilizaţie autentic românească dar cu deschidere spre Europa prin păstrarea elementului autohton, national (nu prin imitaţie)

Deosebiri faţă de paşoptişti:

-vârsta (culturală)  și atitudinea: pasoptişti:aproape adolescenţi, exaltați, frenetici;  junimiştii: tinereţe maturizată, lucizi, cumpătați, cu spiritul măsurii

– configurare estetică: paşoptiştii erau fundamental romantici, junimiştii erau fundamental clasici fără să respingă romantismul și realismul incipient

 

Trăsăturile junimismului

Sintetizate de Tudor Vianu, trăsăturile caracteristice ale acestui spirit au fost următoarele: înclinaţia spre filozofie, spiritul oratoric, spirit clasic şi academic, ironia, spiritul critic.

Direcțiile Junimii:

1)  educarea publicului prin organizarea de prelecţiuni populare, conferiţe cu public ţinute de Maiorescu, Carp, V. Pogor pe diverse teme: elemente de viaţă ale popoarelor, filosofie, cărţile omenirii, învăţământ, religie

  • aceste conferinţe vor dura 17 ani, vor fi un deliciu al intelectualităţii ieşene (profesori, medici, avocaţi, studenţi, magistraţi)

2) lupta pentru unificarea limbii naționale

  • în 1860 Ion Ghica, în calitate de ministru, înlocuiește alfabetul chirilic cu cel latin
  • Titu Maiorescu trasează principii ale limbii în câteva din articolele sale.
    • ortografia limbii trebuie să fie fonetică, fiecărei litere scrise să îi corespundă un sunet („Despre scrierea limbii române”- 1866)
    • îmbogățirea vocabularului să fie făcută prin cuvinte împrumutate din limbile romanice („Neologismele”- 1881)
    • să fie stopată stricarea limbii prin evitarea calcurilor lingvistice (traducerea fidelă a unor expresii din alte limbi), a inflației și bombasticismului verbal („Limba română în jurnalele din Austria”- 1868, „Beția de cuvinte”- 1873, „Oratori, retori și limbuți”- 1902)

3)  promovarea literaturii naționale, susținută ideologic de Titu Maiorescu prin articolele sale ce pun în discuție probleme de estetică:

  • literatura conține atât formă (limbajul concret) cât și fond (sentimentele și pasiunile exprimate). Pericolul este acela de a avea forme prost întocmite însă lipsite de adevăr și valoare.
  • arta (deci și literatura) are o funcție morală, educativă, producând un sentiment de înălțare și purificare asupra cititorului.
  • tineri scriitori au fost depistați și publicați pe paginile „Convorbirilor literare”. Aceștia erau judecați critic după principii estetice, de valoare și adevăr.

 

Titu Maiorescu

  • îndrumator al culturii şi literaturii române
  • născut în Craiova în 1840
  • studiază la Brașov, Viena (unde termină ca șef de promoție) apoi Berlin și Paris, luându-și doctoratul în filosofie și licența în litere și drept
  • 1861 este director la Colegiul Național din Iași, rector al Universității din Iași, întemeietor al Junimii
  • mutat la București  profesează ca avocat, profesor universitar, deputat, ministru
  • moare în 1917, fiind înmormântat la cimitirul Bellu
  • dotat și serios este un exemplu pentru intelectualul român prin felul în care și-a  organizat viața și activitatea profesională. Citea mult, după un program clar, era doritor să învețe și să-și lărgească orizontul cunoașterii.
  • era inteligent, cu simț al valorii artistice, orientat spre lucruri durabile și esențiale, echilibrat, victorios