Sensul propriu (denotativ)/ sensul figurat (conotativ)1
sensul propriu (denotativ) – sensul cel mai curent, obișnuit, cunoscut de toţi vorbitorii, menționat cel dintâi în dicționare. El trimite la semnificația clară, precisă și uzuală a unui cuvânt și are două aspecte:
◦ sensul propriu de bază – specific în orice context, cel mai vechi și cel mai obișnuit: „picior” (parte a corpului omenesc)
◦ sensul propriu secundar – rezultat dintr-o asemănare sau analogie și depinzând strict de context: „piciorul podului”
sensul figurat (conotativ) – este construit într-un context și este sensul neobişnuit, folosit cu valoare expresivă, bazat pe sugestiile metaforice ale cuvântului, care trezește în mintea vorbitorului o altă imagine decât cea obișnuită – „pe-un picior de plai”. Sensul figurat al cuvântului apare în expresii și locuțiuni, figuri de stil, variante lexicale, deformări ale cuvintelor cu rol expresiv, argou și jargon, diminutive și augmentative etc.
1 Popa, Ion, Popa, Marinela, Limba română, Ed. Niculescu, București, 2010, p.46