1.Dialogul – este un procedeu literar, o modalitate de expunere, care presupune alternarea de replici între două sau mai multe persoane, pentru a evidenţia gândurile şi sentimentele personajelor, contribuind astfel la crearea ritmului şi dramatismului acţiunii. Dialogul este caracteristic genurilor epic şi dramatic.
Structură și caracteristici:
- dialogul este format din replici (unităţi minimale de constituire a dialogului)
- ca semne ortografice și de punctuație specifice regăsim liniuța de dialog, două puncte
- sunt prezente verba dicendi (verbele de declarație): a spune, a zice, a răspunde, a întreba
Tipuri de replici:
- formule de iniţiere (bună ziua, salut, alo, ce mai faceţi?, cum o mai duceţi?)
- formule de menţinere (înţeleg, te ascult, desigur, chiar asa?, etc.)
- formule de încheiere (la revedere, pa, cu bine, etc.)
Reguli:
- acordă atenţie
- preia/ cedează cuvântul la momentul potrivit
- nu acapara discuţia
- nu da semne de nerăbdare, plictiseală
- nu-ţi demonstra superioritatea
- acordă atenţie atât elementelor verbale cât şi celor paralingvistice (non/ paraverbale)
- exprimă-ţi opinia respectând politeţea
Tehnici:
- adecvarea la situaţia de comunicare: alegerea tipului de limbaj (formal/ informal),
- adecvarea la auditoriu (vârstă, nr. persoane, relație, reacția)
- adecvarea la context (clasă, familie etc.), utilizarea eficientă a elementelor nonverbale și paraverbale pentru o comunicare complexă: ton potrivit, privirea partenerului, ritmul potrivit etc.)
- adecvarea la scopul comunicării (informare, argumentare,divertisment): numărul ideilor nu prea mare pentru eficiența argumentării, ordonarea argumentelor de la cele puternice la cele slabe, preîntâmpinarea eventualelor contraargumente: „eu știu că … dar cred că… ”
Tipuri:
1. conversaţia familiară, informală, fără reguli stricte, fără limitări de temă sau cadru
2. discuţia (formală) argumentativă- restricţii cu privire la cadru, tematică şi finalitate
2.Narațiunea =un mod de expunere propriu genului epic (este chiar fraza genului epic). Narațiunea este modul de expunere prin care se aduce la cunoștința cuiva (ascultător/cititor) o întâmplare sau o succesiune de întâmplări, reale sau imaginare, care sunt atribuite unor personaje și prezente în desfășurarea lor.
- faptele,întâmplările sunt prezentate în ordine cronologică (adica asa cum s-au desfășurat, adică în succesiunea lor) sau sunt prezentate pe secvențe (fără a se păstra ordinea cronologică).
- în narațiune acțiunea e elementul predominant
- prezența personajelor
- se observă frecvența verbelor
3.Descrierea este un mod de expunere prin care se prezintă trăsăturile caracteristice ale unui colț din natură, ale unui peisaj, fenomen al naturii, portretul unui personaj etc. De asemenea, descrierea este și o operă literară organizată pe baza descrierii literare. Ea poate fi:
- de tip tablou (descrierea unei furtuni, unui lac, unui anotimp, etc.);
- de tip portret (enumerarea trăsăturilor fizice și morale ale unei persoane).
Caracteristici:
- frecvența substantivelor, a adjectivelor, cu accent pe verbele statice la modul indicativ, timpul prezent sau imperfect;
- prezența imaginilor artistice și a figurilor de stil;
- sunt prezentate trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale unui colț din natură, etc;
4.Monologul – permite personajului să-și analizeze adevaratele sentimente și adevăratele cauze ale faptelor sau gesturilor sale
- Uneori monologul interior este o forma de extereorizare a unor trăsături intime.
- se folosesc de obicei ghilimelele ca semne de punctuație specifice
- textul este scris la persoana I