Eseul este o scriere în proză fixată la granița cu literatura care oferă posibilități mari de a asocia idei venite din diferite domenii culturale (filosofice, literare, științifice, morale etc.)
– “hibrid” situat între literatură știință și filosofie
– creatorul eseului- Michel de Montaigne (1533- 1592) prin publicarea în 1580 a cărții sale numită ”Eseuri”
– sferă de investigație- nelimitată
– caracter subiectiv
– nu prezintă un adevăr general ci „adevărul” scriitorului (părerile lui)
– stilul eseistic este erudit, iar conținutul se bazează pe o viziune complexă asupra vieții
– Adrian Marino spunea că „eseistul încearcă să ofere o soluție, nu o impune, nici n-o dogmatizează. Doar o propune. El ridică o problemă, punându-se pe sine și pe alții la încercare. Izbutește și incită adevărul”
Tipuri de eseu: descriptiv, narativ, comparativ, persuasiv, argumentativ, reflectiv
Eseul structurat: – tema lui este indicată în enunț
– are un număr variabil de cerințe (3-5) care trebuie respectate în redactare
Eseul nestructurat:– tema lui este indicată în enunț
– autorul hotărăște asupra ideilor eseului
– permite manifestarea creativității autorului
Evaluarea eseului: – tratarea tuturor ideilor
– prezentare logică, argumente convingătoare
– organizarea ideilor (structură clară, coerență, echilibru între părțile eseului)
– capacitate de analiză și argumentare (judecăți de valoare, interpretare personală)
– respectarea normelor de ortografie și punctuație
– așezare în pagină, lizibilitate
Eseuri literare: – analiza literară– compunere școlară care are ca subiect opera literară și evidențiază minuțios caracteristicile textului și multiplele sensuri și relații care se stabilesc.
– sinteza literară– eseu structurat sau nestructurat care felul în care o idee (curent, temă, specie) se reflectă în mai multe opere literare.
– comentariul literar– compunere școlară, mai succintă decât analiza, care vizează interpretarea unui text literar facând legătura între fondul de idei și mijloacele de exprimare artistică (figuri de stil, imagini poetice etc.)
– paralela- compunere în care se comentează, prin comparare, asemănările și deosebirile dintre două opere, personaje, curente etc. pentru a evidenția trăsăturile lor.
Aplicații